VOCEA DIASPOREI – Lăcrămioara Maricica Niță, Roma: «În diaspora sunt multe persoane care au primit un dar de la Dumnezeu: “arta scrisului”»

APDA, 27 octombrie 2017 – A dispărut pasiunea pentru citit, pentru a răsfoi o carte sau a promova scriitorii români din diaspora? Sunt întrebări care au apărut în ultimul timp, în special în spațiut virtual, pe rețelele de socializare, în discuțiile și pe paginile românilor din diaspora. În încercările de a răspunde s-a strecurat și o propunere inedită: o invitație la lectură, alături de inițierea unei campanii în favoarea cititului, cu o denumire în stilul specific rețelelor de socializare: #teprovoclaocarte.

Folosind #teprovoclaocarte puteţi susţine această campanie adăugând fotografii, clipuri video cu mesajul dumneavoastră şi recenzii a anumitor cărţi pe care le citiţi, pe o pagină de Facebook, creată special pentru această campanie: facebook.com/teprovoclaocarte.

Inițiatoarea acestui proiect este Lăcrămioara Maricica Niță, 43ani. ”Sunt originară din orașul lui Bacovia, iar în  prezent locuiesc cu familia în capitala Italiei, Roma.”, ne-a spus ea.

De cât timp sunteți în Italia și care au fost motivele care v-au determinat să vă stabiliți în Peninsulă?

«Drumul pribegiei, ca să-i spun aşa, l-am apucat în anul 2006, împreună cu soţul meu Adrian-Nicolae, ca mai apoi, în iarna lui 2008, decembrie fiind am decis să reîntregim familia aducând cu noi pe Ştefan, lăsat acasă la părinţi. Însă Moş Crăciun ne-a făcut un cadou neaşteptat, dăruindu-ne pe Andrei, fiul cel mic, născut apoi în septembrie 2008. Şi uite aşa am hotărât să ne creştem copiii în Italia. De ce? Pentru că ei se simt bine aici, urmează cursurile şcolii italiene, au legat prietenii multietnice.»

Cu ce probleme v-ați confruntat de când sunteți în Italia, ca imigrant?

«Câteva probleme cu vorbirea limbii române avem doar cu cel mic, motive strict medicale, însă cu exerciţiul şi multă bunăvoinţă vom reuşi să învăţăm dulcele grai strămoşesc.

Când am venit în Italia cred că am fost printre cei norocoşi, care au întîlnit oameni minunaţi, italieni cu care am lucrat şi cu care încă lucrez în raport de prietenie. Nu pot spune că mă simt imigrant.»

Cu ce v-ați ocupat, ce faceți în prezent?

«Vă pot povesti prima mea experienţă ca “badante”? O bătrânică pe care trebuia să îngrijesc şi care mă punea să citesc în Vechiul Testament… iar atunci când greşeam pronunţia, mă punea să repet iar şi iar.

Cu altă bătrână am continuat “şcoala cititului”, permiteţi-mi termenul… Mi-a spus aşa când am intrat la lucru: “Maria (nu reuşea să pronunţe numele meu), vezi cărţile alea în raft? Sunt prăfuite! Când le vei curăța, nu uita să le şi citeşti!” Şi asta am făcut!

Lăsând bătrâna, am lucrat babysitter, apoi colaborator domestic, nu mi-e ruşine să o spun. Dar dragostea pentru copii rămâne pentru totdeauna, căci pregătirea profesională de acasă nu mă lasă să uit… lucrul cu copiii îţi aduce cea mai mare satisfacţie.

Având o diplomă ca educator puericultor pentru copii cu dizabilităţi, m-am perfecţionat şi aici urmând cursurile autorizate de către MIUR (Ministerul Educaţiei) pentru DSA şi BES .

Lucrez ca voluntar în cadrul laboratorului Şcolii de pace al Comunităţii Sant’Egidio  şi împreună cu alţi colegi voluntari şi psihologul Alessia Pesaresi desfăşurăm diferite activităţi. Am avut ocazia să lucrăm mărţişoare pe care le-am dăruit tuturor mămicilor, ouă pictate şi pui de hârtie dăruite copiilor în săptămâna dinaintea Paştelui. În acest fel am adus un pic din tradiţia românească, prezentându-le prietenilor italieni, albanezi, musulmani… »

Ați făcut o propunere cu privire la începerea unei campanii de stimulare a românilor din diaspora la lectură? De ce credeți că e atât de important?

«Toate aceste activităţi, pe care vi le-am descris mai devreme, au drept scop dezvoltarea psihomotorie şi senzorială a copilului. Am propus colegilor mei să facem ore de lectură, iar răspunsul a fost unul pozitiv.

De aici şi dorinţa de a propune «CITITUL CA ARTĂ» şi pentru conaţionalii noştri.»

Credeți că cititul a devenit o ”obișnuință” tot mai puțin interesantă, mai ales pentru românii din diaspora? Care ar fi motivele?

«Mulţi dintre noi nu avem timp pentru a deschide o carte… ne limităm la ziarul luat la intrarea în metrou, citim horoscopul, poate ne aruncăm ochii pe meteo, apoi îl lăsăm cu nonşalanţă pe scaun.

Eu iubesc cartea… de ce? Pentru că sunt de modă veche! Încă sunt îndrăgostită de mirosul foilor, de foşnetul lor, trebuie să o simt!

Îmi cumpăr cărţi din România, dar am foarte multe şi în limba italiană.

Îmi plac foarte mult cărţile poliţiste (defect de familie zic, fiica de “miliţian”), nu iubesc cărţile de dragoste siropoase.

După cum spunea Mihail Sadoveanu în “Anii Uceniciei”, «cartea este o plăcere, o obişnuință, o necesitate, o bucurie, o pasiune, o călătorie, un univers, un răspuns la întrebări.»

Ce propuneți cititorilor publicației noastre?

«Câți dintre dumneavoastră aţi mai citit o carte? Câți dintre dumneavoastră aţi mai luat o revistă din stand ultima oară cînd aţi făcut cumpărături la magazinul românesc? Copilul dumneavoastră a citit şi altceva în afara cărţilor din programa şcolară?

Citind o carte ţi se deschide o lume nouă, îţi faci prieteni noi, imaginaţia lucrează la maxim.

Eu vin şi întreb… ce este cartea pentru voi?

În diaspora sunt multe persoane care au primit un dar de la Dumnezeu: “arta scrisului” şi sper să îşi găsească cititori pe măsură. »

Haideți să dăm detalii despre campania pe care doriți să o inițiați.

«Mi-ar plăcea să văd cât mai multe fotografii în timp ce răsfoiți paginile unui ziar, citind o carte în metrou sau pe plajă, făcând cuvinte încrucişate…

Haideţi să dăm valoare limbii române şi să învăţăm arta CITITULUI! UNDE?

Pe pagina facebook.com/teprovoclaocarte creată pentru a interacţiona cu toţi acei care încă mai iubesc cartea. Să nu lăsăm că cititul să devină o “obişnuinţă tot mai puţin interesantă” din cauza goanei după bani, a nepăsării, a tentaţiilor tehnologice.

Folosind #teprovoclaocarte puteţi susţine această campanie, adăugând fotografii, clipuri video cu mesajul dumneavoastră şi recenzii ale cărţilor pe care le citiţi.

Propun chiar o rubrica în ziarul dumneavoastră unde să publicaţi pozele primite de la cititori.

Un ultim mesaj pentru cititori?

Dragii mei, vă asigur că cea mai bună prietenă este cartea: ea nu te înşeală, te ascultă în tăcere, te suportă ori de câte ori o răsfoieşti, nu se supără atunci când o arunci într-un sertar pentru a o reprinde seara următoare. Ea îţi spune doar atât: CITEŞTE-MĂ! »

(A.R.)