Violeta Bîrlă, regizor la Roma, film despre drama românilor din Italia, Maia Morgenstern în rolul principal

APDA, 10 aprilie 2018 – Violeta Bîrlă, 35 de ani, în prezent trăiește la Roma, a scris o carte despre viața ei, e actriță și are deja o carieră de regizor. Talentul ei a fost apreciat și au început să apară și premiile. A fost premiată atât în străinătate, cât și în țară.  De curând a terminat la Roma filmările la cel de-al patrulea ei scurt metraj, „Inimă albastră”. În noua producţie, rolul principal i-a revenit actriţei Maia Morgenstern, care a acceptat cu plăcere invitaţia Violetei.

Filmările tocmai s-au terminat, iar premiera va avea loc în curând, după finalizarea montajului. Regizorul îşi propune să participe la mai multe festivaluri de film, primul fiind cel de la Veneţia, unde speră să ia cel puţin un premiu. Filmul ”Inimă albastră”, scris şi regizat de Violeta Bîrlă, este povestea tuturor românilor de pretutindeni. Scoate în evidenţă povestea unei mame care munceşte din greu pentru a-şi creşte singură cei doi copii. Pusă în situaţia de a supravieţui, trebuie să aleagă dacă îşi lasă copiii în grija părinţilor, pentru a emigra să le poată oferi acestora un trai mai bun. ”Filmul voi încerca să îl prezint la mari festivaluri, la Veneția sau Toronto, dar în primul rând vreau să apară în România”, ne-a declarat ea.

În exclusivitate pentru agenția APDA, Violeta Bîrlă a răspuns la câteva întrebări.

Violeta Bîrlă, în câteva cuvinte, cum au fost filmările?

Ce pot să spun. A fost un moment unic. Cred că am avut cel mai minunat cadou în acest nou an. De 20 de ani o admir și o iubesc pe doamnna Maia Morgenstern și credeți-mă că în anii trecuți, când eram studentă, îmi doream foarte mult să fac măcar un rol minor alături de ea, mi-ar fi fost suficient o mică apariție. Iar astăzi îmi este greu să cred că eu am avut această onoare să o am alături de mine, într-un film scris de mine și regizat de mine. Sunt emoții imense, mă simt un om norocos și pentru asta îi mulțumesc bunului Dumnezeu că mi-a scos în cale câțiva oameni valoroși care m-au susținut și mi-au dat încredere oarbă. Pe această cale îmi doresc să mulțumesc din tot sufletul unicului nostru partener, Danubiana Market, domnului Răducu Nicodim. Fără acest suport important nu aș fi avut nimic de povestit și nici emoții mari de trăit.

Despre echipa pe care ai avut-o, ce ne poți spune?

În spate am avut o echipă minunată. A fost creată de colega și prietena mea bună Letizia Corbi. Cu ea lucrez de 3 ani și împreună facem lucruri minunate. O altă figură căruia vreau să-i mulțumesc este Laura Pascu. Romancă de-a noastră, care în afara faptului că a fost fotograf de scenă, ea a fost și secretar de ediție și nu numai.

Dar despre colaborarea cu marea Maia Morgentern?

De la doamna Maia Morgenstern am invătat câteva secrete profesionale care îmi vor fi de ajutor pe viitor. Ei bine, dacă până acum o știam așa cum o știm cu toții, din filme, de la tv, eu vreau să îmi permit să vă spun că este de o modestie rar intalnită. Nu ai cum să nu o iubești pentru omul care este. Nu este doar Maia Morgenstern, este în primul rând un om rar. Cunosc un proverb care acum îmi vine în minte: ”nu toate scoicile fac perle”, dar doamnana Maia, da, este o perlă rară. Din ziua în care a plecat la București mi-am promis mie că vreau să-i calc pe urme din toate punctele de vedere. Și așa va fi pentru că eu sunt incăpătanată.

Cariera ți-ai construit-o în Italia. Te-ai gândit să te întorci în România? Ce ar schimba Violetă Bîrlă și în ce condiții s-ar intoarce?

Foarte des m-am gândit la ceea ce mi-aș dori să se schimbe în România că eu să fiu motivată să revin acasă. Mi-aș dori foarte mult că Statul Român să creadă mai mult în generația de astăzi. Avem tineri plini de talent, tineri artiști care merită să fie încurajați, dar din păcate văd că asta incă nu se intamplă. De aceea, din păcate, enorm de mulți hotărăsc să emigreze și tot în același timp renuntă la visele lor. De curând am fost contactată de o tanăra de doar 26 de ani, care visă foarte mult să între în lumea cinematografiei dar, nefiind incurajată de nimeni a renunțat la visul ei și astăzi lucrează în Italia, într-un bar. Ce pot spune altceva decât că o respect pentru ceea ce face dar, în același timp, simț același sentiment pe care l-am trăit și eu în România în urmă cu 14 ani. Pentru mine personal ținerii sunt viitorul nostru, ei au nevoie de noi și în primul rând de o politică care să-i sprijine, să-i motiveze, să-i valorize, doar așa putem să imbogătim țara noastră fără să pierdem în fiecare zi oameni valoroși de care se pot bucură străinii sau, mai trist, nimeni…pentru că ajung să muncească din greu în agricultură, pe șantiere sau uneori pică pe panta infractionalitătii…

Andi Rădiu