Vanghelis Doukoutselis, actor grec cu rădăcini românești: ”Am reînceput să învăț românește citind poveștile lui Ion Creangă”

APDA, 25 aprilie 2018 – Vanghelis Doukoutselis are 36 de ani și este un talentat actor grec, dar cu origini românești. S-a născut în România, la Galați, mama fiind româncă, apoi familia s-a mutat în Grecia. A ținut morțiș să învețe limba română, deși părinților li s-a recomandat de către profesori să nu vorbească copilului decât în limba greacă. ”La un moment dat, în adolescență, când mi-am dat seama că a fost greșit (să nu vorbească deloc limba română, n.r.), am reînceput încet, încet să învăț românește de la capăt de data  acesta  citind poveștile  lui Ion Creangă…”, ne-a spus el.

Tânărul actor ne-a mai povestit despre activitatea lui ca actor și imaginea pe care o are despre România și despre români în general. Sfatul său pentru ei este ”să fie uniți, indiferent unde se află și să fie mândri că sunt români”.

Spuneți cititorilor noștri câte ceva despre dumneavoastră, de unde vin rădăcinile românești?

M-au botezat  Evangelos, însă mi se spune Vangelis. În ciuda numelui meu grecesc, Doukoutselis, pe care l-am luat de la tatăl meu, am rădăcini românești din partea mamei . M-am născut lângă Dunăre, la Galați, pe 16 august.

Pasiunea pentru actorie de când a apărut?

Am crescut în Volos- Grecia iar legătura mea cu teatru a început  la o vârstă fragedă. Și  visul meu s-a îndeplinit, sunt actor, am scris piese de teatru, am tradus texte din dramaturgia românească, ( Frumoasa calâtorie a urșilor panda – de Matei Vișniec, Steaua fără nume de Mihail Sebastian, Dezertorul deMihail Sorbul etc. ) care au fost deja montate pe scenele din Grecia.

În ce constă activitatea actoricească din prezent?

În prezent, în afară de turneul  pe care îl fac cu spectacolul „Ocolul pamântului  în 80 de zile“ de  Jules Verne regizat și adaptat de către Haris Romas,  unul dintre dintre cei mai faimoși actori și scriitori din Grecia, joc în spectacolul ’’Dezertorul’’ de Mihail Sorbul, o producție a ICR în colaborare cu Studioul de Teatru Profesionist Diaspora din cadrul Societății Culturale Balkania Contemporană. Fac parte de trei ani din acesta trupă   și sunt foarte fericit că am ocazia să cunosc “diamantele” dramaturgiei românești. Îi mulțumesc doamnei Monica  Savoulescu Voudouri pentru că mi-a oferit această ocazie, precum și tuturor colegilor mei care trăiesc împreună  cu mine această “călătorie frumoasă”.

De curând am obținut Premiul de interpretare  pentru cel mai bun actor în rol principal la Balkan Theatre Festival Atena, cu rolul Miroiu din ’’Steaua fară nume’’,  producția de anul trecut a Studioului Diaspora și de asemenea   Premiul  pentru cea mai buna traducere – Steaua fără nume. “Pisica verde” a româncei Elise Wilk, text pe care l-am tradus anul trecut a a fost montat anul acesta la Teatrul Municipal din Kozanis.

Cum a fost integrarea în Grecia și care au fost problemele pe care le-ați întâmpinat?

Eram foarte mic când am plecat din România, bebeluș. A fost decizia părinților mei de a locui în Grecia și în special în locul de unde provine tatăl meu, în  Volos. De 35 de ani sunt rezident în Grecia.

În cazul meu nu aș spune probleme, ci câteva mici particularități. Când am început să merg la școală, am început să mă simt puțin diferit. Unora li se părea ciudat să ai o mamă dintr-o altă țară, care vorbea limba greaca cu accent, deci  era “diferită”. De la o vârstă fragedă, vorbeam cu mama în limba română. Mai târziu ea a continuat să vorbească cu mine în limba română, în timp ce eu îi răspundeam  în limba greacă. De acest lucru  este vinovat un  profesor de la școală care i-a spus mamei să NU îmi vorbească în limba română, ca să pot învăța bine limba greacă. Până   la un moment dat, în adolescență,  când mi-am dat seama că a fost greșit, am reînceput încet, încet să învăț românește de la capăt de data  acesta  citind poveștile  lui Ion Creangă.

Ce credeți că trebuie schimbat în România pentru ca românii să se întoarcă în țară? Ce  înseamnă  pentru  dumneavoastră România ?

Problema imigrației nu este numai a românilor, ci  și a multor alte popoare, cum ar fi grecii. Grecii au fost întotdeauna un popor de emigranți. De la grecii din România până la grecii din Australia și America, dar și cei din Germania și Suedia. Sunt oameni  care au plecat din țara lor pentru a găsi, probabil, o viață mai bună. În ultimii ani, cu  criza economică, valul de migrare s-a relansat prin plecarea multor tineri în Europa și pe alte continente. Cu siguranță, partea economică se află în spatele tuturor acestor lucruri. Fiecare și-ar fi dorit să se afle în țară lui, alături de copiii săi, să lucreze și să aibă șanse egale. În ultimii ani, văd că România s-a dezvoltat  destul de mult la nivelul afacerilor (de ajutor pentru acesta sunt multele  întreprinderi care se deschid în țară din cauza impozitării reduse, creând astfel noi locuri de muncă) și în turism. Mulți greci descoperă frumusețile din România  organizând  excursii prin  agențiile de turism în București, la  Mănăstiri, în Munții Carpați, la Castelul lui Dracula …! Brasovul pe care l-am vizitat anul trecut nu avea  nimic de-a face cu cel pe care mi-l aminteam eu de acum 20 de ani. Mari schimbări spre bine care mă bucură!

Cum vede Vanghelis Doukoutselis diferențele dintre  cele două țări?

Ca un “romantic” ce sunt, disting diferențele mai mult optic. În România poți să te joci cu zăpadă din noiembrie, în timp ce în Grecia este posibil să nu poți vedea deloc. În Grecia, dimpotrivă, poți începe să înoți în mare de la Paște. În România găsești comercianți care vând braga, dar și zmeură și fructe de pădure, pe când în Grecia, nu. Aici o să găsești castane… Puține diferențe, dar și multe asemănări. În gândire, în sentiment religios, în umor.

Ce doriți să transmiteți românilor din Atena și celor de pretutindeni?

Le transmit să fie uniți, indiferent unde se află și să fie mândri că sunt români!  Pentru că, unde-i unul, nu-i putere, unde-s doi, puterea crește!

Daniela Popescu