Meniu principal

Şmecheri fără voturi

Până şi Dragnea ar mai fi avut de învăţat.

Fix acum un an, la început de iunie, aveau loc alegerile pentru funcţia de Primar General al Chişinăului. În primul tur, Andrei Năstase, candidatul opoziţiei pro-europene de peste Prut, o învinsese zdrobitor cu 32,12% la 17,65% pe candidata “independentă” sprijinită mediatic şi logistic de către partidul autointitulat “democrat” al oligarhul Plahotniuc şi urma să îl întâlnească în finală pe Ion Ceban, reprezentantul socialiştilor lui Dodon, care obţinuse 40,97% din voturile alegătorilor din capitala Republicii Moldova. În ziua celui de-al doilea tur, pe 3 iunie, Andrei Năstase a reuşit să facă ceea ce puţini credeau posibil: a adunat la un loc oameni atât de diferiţi, care cu siguranţă nici nu interacţionează prea mult în viaţa de zi cu zi, însă care au avut cu toţii aceeaşi dorinţă în faţa buletinului de vot: transformarea Chişinăului într-o capitală europeană. Etinci români, dar şi ruşi, antreprenori, dar şi lucrători la stat, hipsteri şi bătrâni, unionişti sau statalişti, 52,57% dintre alegătorii chişinăuieni prezenţi la vot au avut încredere în proiectele de gestionare a viitorului Chişinău (proiecte pregătite, de altfel, cu echipe cu expertiză ale primăriilor de succes din România: Cluj, Alba Iulia, Oradea, Braşov) şi în programul anticorupţie al candidatului proeuropean. Andrei Năstase câştiga alegerile pentru primăria Chişinăului învingând, rând pe rând, candidaţii susţinuţi de către tandemul Plahotniuc – Dodon, iar alegătorii moldoveni respirau din nou, după mulţi ani, un aer de optimism. Ambasadele europene de la Chişinău tocmai se pregăteau să laude organizarea unor alegeri atât de importante în care un candidat al opoziţiei ieşise câştigător în detrimentul favoriţilor Puterii.

Minunea a durat însă doar 16 zile. Pe 19 iunie judecătoarea Rodica Berdilo de la Judecătoria Centru a capitalei invalidează mandatul de Primar General al Chişinăului pentru că Andrei Năstase ar fi făcut “agitaţie electorală” în ziua votului. Mai precis, noului Primar General ales al Chişinăului i s-a imputat faptul că în ziua alegerilor a făcut ceea ce face orice politician în ziua de azi: un apel pe Facebook în care chema alegătorii la vot, indiferent de opţiunea lor politică. Ceea ce la început a părut o glumă de prost gust din partea guvernanţilor cărora cu siguranţă nu le-a căzut bine victoria opoziţiei pro-europene în capitala Republicii Moldova, la sfârşit s-a dovedit a fi, după toate căile legale de atac, un furt la drumul mare: alegerile au rămas invalidate, votul cetăţenilor a fost anulat, iar funcţia de Primar General al Chişinăului a rămas vacantă până la următoarele alegeri locale.

Această gogomănie de prost gust a fost şi picătura care a umplut paharul pentru Uniunea Europeană, cartonaşele galbene primite până atunci de către guvernarea lui Plahotniuc pentru frecventele derapaje antidemocratice transformându-se într-un cartonaş roşu pe termen nelimitat. Sau, altfel spus, până când Uniunea Europeană va avea încredere că guvernanţii de la Chişinău vor respecta absolut toate regulile unui stat pretins democratic.

A trecut, după cum spuneam şi la început, un an şi nimic nu s-a mai întâmplat de atunci în relaţiile dintre Uniunea Europeană şi Republica Moldova. Fluxurile financiare dinspre Europa sunt blocate (inclusiv din România), iar guvernul lui Plahotniuc a devenit nefrecventabil, niciun oficial de rang înalt nemaivenind în Republica Moldova pentru vreo vizită de curtoazie. Singurele vizite oficiale sunt cele pentru a monitoriza dacă situaţia socio-politică nu s-a înrăutăţit, banii sunt pe terminate, economia gâfâie, numărul celor care îşi părăsesc ţara pentru totdeauna, în căutarea unei vieţi normale, este zi de zi în creştere, iar starea de tensiune din societate se simte peste tot.

Alegerile parlamentare din 24 februarie au încâlcit şi mai tare nodul gordian care strânge de gât Republica Moldova, niciun partid care se considera favorit (“democraţii” lui Plahoniuc şi socialiştii lui Dodon) nefiind în stare să acumuleze suficiente voturi pentru a putea să formeze o majoritate de unul singur. La fel ca şi la Primăria Chişinăului, în acest moment Republica Moldova este guvernată din inerţie, actualul guvern în exerciţiu nemaiavând legitimitatea votului popular. De frica partenerilor din Vest cărora o alianţă cu socialiştii lui Dodon le-ar lămuri toate bănuielile de joc dublu, “democraţii” lui Plahotniuc au încercat o apropiere de opoziţia pro-europeană, însă fără succes. De frica şefului de la Kremlin care – aşa cum îl ştim – îşi doreşte totul, şi fără prea multe negocieri, socialiştii lui Dodon nu au îndrăznit încă o asociere pe faţă pentru a guverna alături de “democraţi”. Singura problemă care mai rămâne este Constituţia – atât timp cât politicienii de la Chişinău încă o mai respectă: conform legii supreme, în cazul în care nu există posibilitatea creării unui nou guvern în trei luni de la alegerile din 24 februarie până cel târziu pe 9 iunie, parlamentul nou ales este dizolvat şi Dodon trebuie să anunţe de la Preşedinţie alegeri anticipate.

În urma plecării lui Liviu Dragnea către locul său de reflecţie şi reeducare, Puterea de la Chişinău – atât preşedintele Dodon, cât şi oligarhul Plahotniuc (cel care controlează executivul şi o parte din legislativ) – s-a pomenit cu o nouă bătaie de cap: dacă alegerile din Ucraina, acolo unde oligarhul vecin – Poroşenko – a fost măturat de la putere, nu au reprezentat o mare surpriză pentru moldoveni, mobilizarea fantastică a alegătorilor români la alegerile europarlamentare riscă să se transforme într-un exemplu pe care alegătorii basarabeni abia aşteaptă să îl aplice cu ocazia unor potenţiale alegeri anticipate. Şi acum, să fim sinceri: văzând ceea ce s-a întâmplat în România, cine crede că Dodon sau Plahotniuc vor să plece “ca proştii din această viaţă şi din această funcţie”, vorba domnului din Teleorman cu sandale şi şosete flauşate albe care aproape că a distrus România? Drept pentru care să nu mire pe nimeni dacă “pentru binele şi stabilitatea ţării” şi pentru a evita “cheltuieli nejustificate datorate noului scrutin” vom vedea săptămâna viitoare un simulacru de negociere care va avea drept rezultat un guvern în sfârşit asumat oficial de către Plahotniuc şi Dodon.

Iar dacă eraţi curioşi, pentru că tot am început cu ea, să încheiem tot cu judecătoarea Rodica Berdilo: această doamnă, care a reuşit prin decizia ei de invalidare a mandatului lui Andrei Năstase să rupă orice dialog dintre Republica Moldova şi Uniunea Europeană, tocmai a fost înaintată în grad – la fix un an de la povestea cu pricina – fiind apreciată de către Consiliul Suprem al Magistraturii cu calificativul “foarte bine”, ea “respectând întocmai principiile şi exigenţele eticii profesionale, asigurând apărarea drepturilor şi libertăţilor persoanelor, onoarei şi demnităţii acestora”.

Sincer, nu cred că cel mai cunoscut teleormănean al ţării primeşte la noua sa bibliotecă şi presa de la Chişinău, dar, dacă ar fi aşa, sigur şi-ar da cu ziarul în cap: partenerii săi politici de peste Prut puteau să îl înveţe ce înseamnă cu adevărat să fii şmecher şi să le arăţi tuturor că te doare în cot de alegători şi de Uniunea Europeană.

Radu Popescu a fost consultant politic în Republica Moldova

  •  
  •  
  •  
  •  
  •  


Lasă un răspuns