Meniu principal

Pensia alimentară „internațională”

Stabilirea și executarea pensiei alimentare în România și în Spania

În procedura de divorț, fie ea de comun acord sau contencioasă, în cazul în care există copii minori, trebuie stabilite și măsurile cu privire la aceștia, cum ar fi autoritatea părintească, custodia, pensia alimentară și regimul de vizite. În acest articol mă voi opri asupra pensiei alimentare datorate de un părinte copilului și ce e de făcut în cazul în care acesta se află la muncă în altă țară și nu își achită obligațiile stabilite printr-o sentință judecătorească pronunțată pe teritoriul Uniunii Europene, pe cale civilă.

Încep prin a face o precizare foarte importantă, ținând cont de experiențele mele ca avocat în acest tip de proceduri. Pensia alimentară se stabilește în favoarea copilului, nu în favoarea fostului soț și trebuie să acopere cheltuielile cu întreținerea și educația copilului. Evident, copilul fiind minor, nu se poate deschide un cont pe numele acestuia unde să se transfere sumele ca atunci când va fi major să aibă acces la ele pentru că un copil are necesități și până la vârsta de 18 ani și de multe ori, părintele în grija căruia se află copilul nu poate acoperi aceste necesități. De asemenea, copilul fiind minor, evident că administrarea acestor sume o va face părintele în custodia căruia se află. Acestea fiind spuse, pensia alimentară este un drept al copilului la întreținere din partea ambilor părinți și o obligație din partea ambilor părinți.

Pe parte de răspundere penală, conform Codului Penal, atât cel românesc, cât și cel spaniol, neplata pensiei alimentare datorate copilului constituie infracțiunea de abandon de familie și poate fi pedepsită conform legislației românești cu pedeapsa cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau amendă penală și conform legislației spaniole cu pedeapsa cu închisoarea de la 6 luni la 1 an sau amendă penală.

Cum recuperez sumele stabilite printr-o sentință din România?
În ceea ce privește pensia alimentară stabilită printr-o sentință judecătorească în România, aceasta poate fi pusă în executare în Spania, adică se poate solicita recuperarea sumei datorate în alt stat prin aplicarea Regulamentelor Europene. De precizat este că în Spania nu există figura executorului judecătoresc, iar solicitarea se face prin instanța de judecată și în funcție de suma de recuperat, poate fi obligatorie reprezentarea în instanță de către un avocat. De exemplu, dacă soții se despart și obțin o sentință judecătorească din România, iar unul dintre părinți rămâne cu copilul în România, celălalt părinte, obligat la plata unei pensii alimentare, trebuie să achite pensia alimentară indiferent de statul în care se află. Dacă acesta se află în Spania, se poate depune la judecătoria din circumscripția în care își are domiciliul o cerere de executare a pensiei alimentare.

De menționat este faptul că aceste sume (teoretic) pot fi calculate și recuperate doar pentru ultimii 5 ani, iar în cazul în care nu se cunoaște cu exactitate adresa părintelui debitor, se pot utiliza instrumentele legale pentru a-i afla domiciliul. În cazul în care se găsește domiciliul și se pornește procedura în instanță, judecătoria poate căuta toate bunurile și veniturile acestuia și îi poate pune poprire pe salariul pe care îl primește.

Ce ar trebui să am în vedere dacă încă nu am o sentință în România?
Dacă încă nu aveți o sentință prin care să se stabilească pensia alimentară, în România, și cunoașteți faptul că celălalt părinte se află în Spania la muncă, este foarte important să înștiințați instanța din România despre acest lucru, pentru a stabili pensia alimentară la un procent din venitul minim din Spania și nu la cel din România.

În ce privește sentințele care prevăd un procent din veniturile părintelui obligat la plata pensiei alimentare, acestea presupun mai multe probleme atunci când nu se cunosc aceste venituri pentru că orice procedură de executare a pensiei alimentare în Spania trebuie să specifice suma exactă care se reclamă. Strategii juridice de recuperare a sumelor există și pentru aceste cazuri în care nu se cunosc veniturile părintelui care datorează pensia alimentară, însă ideal ar fi ca sentința din România să prevadă o sumă fixă și nu un procent din niște venituri care nu se cunosc.

Ce diferențe există între stabilirea unei pensii alimentare în Spania sau în România?
Dacă stabilirea unei pensii alimentare se face în Spania, consider că există totuși anumite avantaje față de România. În primul rând suma nu va fi mai mică de 150 euro indiferent de veniturile pe care le obține părintele debitor, dacă privim jurisprudența instanțelor spaniole. În fața instanțelor spaniole nu trebuie să facem dovada veniturilor celuilalt părinte pentru a se stabili această sumă și în niciun caz nu se va stabili un procent din venituri care nu se cunosc. Apoi, în general, depinzând de strategia fiecărui avocat și de pregătirea sa, se poate solicita obligarea la plata pensiei alimentare până la obținerea independenței economice a copilului și nu doar până la vârsta de 18 ani sau 26 de ani.

Cu toții știm sau poate am auzit că se poate obține obligația de întreținere și pentru un copil și în cazul în care acesta a împlinit vârsta de 18 ani, însă este în continuarea studiilor. Aici găsim o altă diferență între sistemul spaniol și cel românesc și anume: în Spania se poate solicita obligația de întreținere până la căpătarea independenței economice a copilului, adică până când acesta găsește un loc de muncă, care poate fi și la vârsta de 28 de ani de exemplu. În România, în schimb, limita de vârstă este de 26 de ani, indiferent dacă se află sau nu în continuarea studiilor.

Cum execut în România pensia alimentară dacă am o sentință pronunțată în Spania? 
Evident, și sentințele pronunțate de instanțele din Spania pot fi puse în executare în România, iar acest lucru se poate face prin intermediul executorului judecătoresc în mod obligatoriu, și cu ajutorul unui avocat dacă partea interesată dorește. Ce trebuie să avem în vedere în România este termenul de prescripție care este de doar 3 ani, față de 5 ani în Spania. Așadar nu putem solicita în România datoriile mai vechi de 3 ani.

Ca exemplu, pentru a fi mai ușor de înțeles, dacă avem o sentință românească din anul 2007 care stabilește obligația de plată a unei pensii alimentare și nu s-au achitat niciodată obligațiile, în Spania se vor putea recupera doar sumele corespunzătoare ultimilor 5 ani (perioada 2014-2019). Dacă avem o sentință spaniolă din anul 2007 care stabilește plata unei pensii alimentare, în România se vor putea recupera doar sumele corespunzătoare ultimilor 3 ani (perioada 2016-2019).

Bineînțeles, având în vedere că vorbim despre drept internațional, legislația lasă loc de interpretare și la nivel practic se pot găsi soluții în avantajul clienților care au de recuperat datorii inclusiv mai vechi de 3 sau 5 ani, depinzând de statul în care se pornește procedura de executare a pensiei alimentare.

Autor: Avocat Ioana Bratuleanu (Madrid) – Colaborator voluntar la Occidentul Românesc
BIROU DE AVOCATURĂ BRILAW ABOGADOS
Avocat ICAM specializat în Drept internațional
Telefon: 642.308.360
E-mail: secretaria@brilawabogados.es

Articol publicat în ediția tipărită Occidentul Românesc / aprilie 2019

  • 25
  •  
  •  
  •  
  •  
    25
    Shares


Lasă un răspuns