Ovidiu Văduvescu, astronom în Insulele Canare: «Dacă aş găsi butonul magic, aş desfiinţa corupţia din România»

APDA, 31 mai 2018 – Are două cetățenii, română și canadiană, și a călătorit în peste 20 de țări din patru continente și două insule. Ovidiu Văduvescu, originar din Craiova, stabilit de 9 ani în La Palma, Insulele Canare (Spania) este un astronom profesionist care deține două titluri de Doctor în Astronomie, în România și Canada.

După două burse postdoctorale din Africa de Sud și Chile, Ovidiu este în prezent angajat ca astronom la Grupul de Telescoape Isaac Newton din La Palma, fiind în același timp un asociat de cercetare al Observatorului Paris și al Institutului Astrofizic din Canare (Spania). În ultimul deceniu de când sa stabilit în străinătate, a condus proiecte astronomice la observatoare faimoase, cum ar fi în Mexic, Hawaii, Canada, Franța, Spania și Chile, în afară de primul său loc de muncă de astronom în România natală. Un astronom profesionist prin educație, Ovidiu a rămas un astronom amator cu inima, continuând să colaboreze cu amatori din România, grație Internetului.

El a povestit, pentru revista „Occidentul Românesc”, cum a decis să se stabilească în Insulele Canare:

«A fost un drum lung şi o decizie pur profesională, pentru că insulele La Palma şi Tenerife din arhipelagul Canare găzduiesc două dintre cele mai mari complexe astronomice din lume, reunite formal sub numele de Observatorul European din Emisfera Nordică (ENO), în care circa 100 de instituţii din peste 20 de state majoritar europene scrutează Universul prin telescoape şi instalaţii de sute de milioane de euro!

Imediat după Facultatea de Matematică din Craiova mea natală, în 1991, mi-am început cariera de astronom la Bucureşti, însă condiţiile materiale precare m-au obligat să emigrez în Canada în 1997, unde am început să lucrez ca programator la două firme IT. Continuând să visez la astronomie, în anul 2000 m-am întors la facultate pentru un doctorat în astrofizică la Universitatea York din Toronto, care mi-a oferit şansa să-mi continui minunata carieră de astronom, ajungând să observ galaxii la alte două observatoare celebre în Mexic şi Hawaii.

Însă imediat după terminarea doctoratului, în 2006, a trebuit să părăsesc ţara mea adoptivă din cauza lipsei de joburi în astronomie în Canada, astfel că am emigrat – pentru a doua oară – în Africa de Sud, atras de un mare telescop aflat în construcţie (cu oglinda de 10 metri diametru), o investiţie majoritar sud-africană. În 2007 am emigrat din nou, la al doilea post-doctorat, în Chile, cea mai bună ţară din lume pentru un astronom observator, deoarece găzduieşte alte celebre telescoape europene, americane şi internaţionale pe care am ajuns să le folosesc – un vis împlinit!

Doi ani mai târziu, în 2009, am emigrat pentru a patra oară, aici în La Palma, o superbă insulă sub-tropicală spaniolă din arhipelagul Canare, în Oceanul Atlantic, lângă Africa, la 1.500 km depărtare de Spania. După patru continente şi o insulă, încă nu pot spune dacă drumul se va opri aici, deoarece cariera în astronomie este dificilă – deşi extrem de frumoasă – locurile de muncă sunt reduse ca număr şi finanţări, iar politicile unor observatoare devin uneori de neînţeles şi de neacceptat pentru mine.»

Are multe nemulțumiri legate de țara natală: «Mi-aş dori să pot schimba foarte multe lucruri în România mea natală, între care mentalitatea oamenilor rămâne, cred, cea mai importantă.

La factorii de decizie de la orice nivel aş schimba interesul trecător personal şi de familie cu cel permanent de societate şi de ţară. Aş mai înlocui românescul „lasă că ne descurcăm noi” cu reguli clare care să fie respectate de absolut toată lumea şi aş introduce pedepse mai aspre pentru cei care nu le respectă. Aş mai schimba birocraţia latină cu simplitatea şi normalitatea anglo-saxonă. Iar înainte de fiecare alegeri, le-aş mai turna pe cap tinerilor câte o galeată cu apă rece, ca să se trezească şi să ştie că trebuie să meargă la vot dacă vor schimbarea în bine a României, în loc să facă pe deştepţii că pe ei „nu-i interesează politica”! Iar, dacă aş găsi butonul magic, aş desfiinţa corupţia, adevăratul cancer al societăţii româneşti şi balcanice, care împiedică dezvoltarea oricărei societăţi!»

Spune că, în ciuda multor dezamăgiri, iubește România.

«Eu am rămas cu România într-o relaţie sentimentală, în ciuda multor dezamăgiri, care persistă chiar şi acum, la 28 de ani de la Revoluţia în care personal am sperat atât de mult… Cu toate acestea, România a rămas ţara mea natală, de suflet, în care m-am întors de peste 20 de ori în cei 20 de ani, aşa cum revii cu drag la amintirea primei iubiri de la 16 ani.

România (şi nu Canada) mi-a rămas unicul răspuns la întrebarea „where are you from” („de unde eşti?” – n.r.) pe care mi-o pun mai toţi astronomii vizitatori aici, ca şi vecinii de casă cu chirie în care locuim. Din România îmi lipsesc locurile dragi, părinţii rămaşi din păcate departe, singuri şi îmbătrânind, şcoala şi facultatea care m-au educat şi m-au format, şcoala populară de arte, chitara şi cele doua coruri în care am cântat, precum şi câţiva prieteni care mi-au mai rămas acolo. Şi evident că-mi lipseşte şi mâncarea, un „sentiment” care devine cel mai „acut” de sărbători.»