Luana Hrinciuc, candidat la alegerile din Italia: ”Sunt o persoană sinceră până în măduva oaselor”

APDA, 06 iunie 2018 – Mioara Lăcrămioara Hrinciuc, Luana pentru prietenii italieni, are 45 de ani, este originară din Botoșani iar în prezent este căsătorită cu un cetățean italian și trăiește la  Trentola Ducenta, o localitate cu aproape 20.000 de locuitori, situată în provincia Caserta, din regiunea Campania. Românca ne-a răspuns la câteva întrebări legate despre proiectele sale politice de la alegerile locale și despre legăturile cu comunitatea românească și România în general.

Cum ai decis să candidezi la alegerile din localitatea unde trăiești?

Am ales de a candida pe o lista Civică, “Alternativa per Trentola Ducenta”, cu candidatul pentru primar Luigi Perfetto. Totul a fost o decizie de moment. O prietenă Italiancă, dar de origine română, adoptată de o familie de italieni, candidează și ea și așa m-a prezentat comitetului format. Sunt o persoană sinceră până în măduva oaselor și deschisă spre cunoaștere. M-am prezentat așa cum sunt eu, cum văd eu Trentola prin ochii de ”stranieră”, cu cunoștințele economice dobândite în facultate și cu experiența mea de consilier. Am putut să introduc ideile mele în Programul propus. Sunt prima ”stranieră” care candidează aici, suntem egali femei di bărbați pe liste, îmi doresc să fiu prima reprezentanta în consiliul local din partea românilor din comunitate.

Ce îți propui dacă vei câștiga?

Intenția mea e să reușesc înființarea unui birou unic de informare, ca parte integrantă a unui “centro d’ascolto”, pentru toți străinii, inclusiv cei care nu fac parte din Uniunea Europeană și care nu au drept de vot. Un loc unde poți găsi răspunsuri și ajutor pentru a facilita integrarea în comunitate. Mulți sunt deja în drepturi pentru obținerea cetățeniei italiane și pot fi îndrumați să o facă. Eu am obținut cetățenia ca urmare a căsătoriei și m-am confruntat cu probleme care m-au făcut să plătesc un birou de avocatură să facilitez obținerea acesteia. E doar una din propunerile făcute pentru ”stranieri”.

Te mai gândești să te întorci în România?

La început nici nu visam altfel. Gândul de a rămâne departe de familie, de casă, ne-a măcinat pe toți, știu sigur. Tot căutând resurse pentru a-ți realiza visul, ne dăm seama că au trecut mulți ani, că avem familii aici, că merg la școală copiii noștri și pentru ei aici e ACASĂ. Că fac sacrificii să merg acasă în România în vizită să-mi potolesc dorul de țară, dar ajunsă acolo nu-mi mai găsesc starea și vreau să mă întorc. Că încarc în valize dulcețuri de la mama și borcane de brânză (de oaie bineînțeles) și cu cât insistă mama, cu atât mi-e mai greu să-i spun că aici “roba” românească are alt gust. Că nu e vină mea dacă fredonez muzică străină sau că nu pot vorbi altfel decât într-o neo limbă moldavo – italiano – napoletană și o înțelegem numai noi.

Voi continua să mă întorc acasă la părinții mei, la iarba verde, la apă curgătoare din sat, la mămăligă mea fără tacâmuri.

Ce mai aștepți de la România?

Dacă mă voi gândi la repatriere, atunci aștept ca acolo să mă întâlnesc cu românii mei. Să nu le fiu o străină. Să pot merge la un ghișeu să-mi plătesc dările și să primesc un zâmbet care nu costă nimic. Să-mi pot duce mama la spital și să nu întreb în dreapta și în stânga ”cât să dau“. Să pot vorbi cu medicul uitându-mă în ochii lui și nu împinsă de spate din birou. Să pot cumpără ce-mi place fară să fiu mințită și nesigură de produs. Să le pot arată nepoatelor mele ce frumoasă e România mea dragă și cât de dulce e graiul românesc. Și atunci mă voi întoarce. Poate pentru totdeauna.

Andi Rădiu