Lelia Packer, artist de origine română din SUA, prezentă la Galeria Națională de Artă din Londra

APDA, 8 noiembrie 2017 – Într-o lume în care teoria culorilor a prins viață nu doar în elementele limbajului plastic primar și complex, dar s-a extrapolat ca o adevarată industrie în marketing și publicitate, subliniind stări, aticulând imagini, generând strategii, vă invităm să descindem în universul nonculorilor pus în șcena de curatorii Lelia Packer și Jennifer Sliwka  sub acoperișul Galeriei Națioanale de Artă din Londra.

Curatorii ineditei expoziții ,,Monochrome – Painting in Black and White,,  aduc în fața vizitatorilor – în perioada 30 octombrie 2017 – 18 februrie 2018 –  sub  acoperișul aripii Sainsbury a galeriei, peste 50 de opere de artă din șapte secole ale artei universale. Dacă aveți ocazia, nu ezitați să vă aventurați într-o călătorie vizual artistică sui generis, pornită de la începuturile evului mediu, trecând prin perioada renascentistă și atingând arta monocromă a secolului XXI.

Lelia Packer a părăsit România, împreună cu familia, pe când avea nouă ani, stabilindu-se în Statele Unite. De-a lungul anilor ce au urmat momentului sosirii peste ocean, Lelia Packer pornește într-un periplu educațional și profesional complex prin marile universități de arte frumoase americane și europene (Chicago University, Columbia University, Institutul de Arte Frumoase din New York, Școala Louve din Paris, Muzeul Metropolitan de Artă din New York, Muzeul Louvre etc.)

Pe o vreme bacoviană, mă întreb dacă sugestiile culorilor din poeziile lui George Bacovia (Decor – ,,copacii albi, copacii negri,, Decembre, Negru, etc.) nu i-au fi putut insufla Leliei pasiunea pentru  studiul artei monocrome? Mă îndoiesc totuși că ar putea exista congruențe ideologice în universul monocromic căci culorile bacoviene parcă separă lumea în două (lumina și întunericul, pacea și disperarea, sfințenia și păcatul) în timp ce acelea aduse de Lelia Packer, deși sunt similare, adună lumea într-un decor inteligent, academic, reconfigurează percepții, lăsând loc de interpretări ce pot aduce schimbări majore de optică în cotidianul uneori obositor de colorat.

Alina Celia Cumpan, Chicago