Meniu principal

Lacrimi si Necazuri

M-a sunat aseară mama și mi-a zis că totu-i bine. Are bani, are de toate, doar că-i este dor de mine…
M-a-ntrebat dacă-n străini viața este mai frumoasă, dacă nu mi-e dor de țară, dacă nu mai vin pe-acasă…❤️

Nu, zic, mamă, nu mi-e dor, poate-un pic mi-e dor de tine… dar în rest, la ce să vin? Cine mă așteaptã, cine?
Așa e… a răspuns mama, pe la noi a nins prin sat. Ce frumos… astăzi zăpada peste case s-a-nșirat…❤️

Și am plâns, căci de zăpadă și de iarnă-mi este dor, dar oricum, chiar și așa, amintirile mă dor.
– Nu vin, mamă, pe la voi, stă gunoiul după ușă, iar când vreți să faceți focul, vă mânjiți toți de cenușă.❤️

Apă nu aveți prin case și fântânele-s secate, altfel lumea azi trăiește și așa nu se mai poate…
Mama, tristă, a șoptit: Fă cum știi și fă cum poți, dar oricum, mi-e dor de tine și mi-e dor, și de nepoți…❤️

– Lasă, mamă, trece dorul, poate-n vară voi veni, când o fi iarbă pe luncă, când bujorul v-a-nflori…
Nu fi tristă și mai sună, dacă vrei și eu te sun. Ti-am trimis bani și mâncare… E cadoul de Crăciun.❤️

– Hai, la revedere, mamă…a zis mama și-a închis. Parcã-o văd cum, în cămară, plânge-n hohot, știu precis.
Are lângă ea un câine și mai are și-un motan. Îi iubește și toți trei… fac Crăciunul an de an…❤️

O fi poate-o săptămână de când mama nu-a sunat, mi-e în grijă, ce e oare?!… si-am pornit la drum, spre sat.
Avioane, gări și trenuri, îmbulzeală, drumu-i greu. După-atâta stres și lacrimi am ajuns… în satul meu.❤️

Parcă nici nu-mi vine-a crede, ninge lin, drumu-i pustiu. Totu-i alb, foșnește neaua, mică iar a-și vrea să fiu…
Am strigat de pe la poartă: -Mamă, ce s-a întâmplat?
A ieșit mama în ușă: -Telefonul s-a stricat…❤️

Două săptămâni cu mama, am uitat de țări străine,
Sunt din nou copilă mică, râdem, plângem și ni-e bine…….😥❤️
Emilia Plugaru

  •  
  •  
  •  
  •  
  •  


Lasă un răspuns