Iuniana Daniela Popescu, Toscana: ”Cea mai mare investiție pe care o poate face o țară este să acorde o atenție mărită tinerilor”

APDA, 1 noiembrie 2017 – Iuniana Daniela Popescu locuiește în Toscana, Italia, și de curând a promovat împreună cu o altă româncă din SUA un proiect – concurs pentru copiii români din diaspora (CITEȘTE AICI).

Într-un interviu în exclusivitate pentru Agenția Diaspora Azi – APDA, românca ne-a împărtășit gândurile ei despre România și românii din diaspora.

Ce reprezintă pentru tine România?

Pentru mulți dintre noi, cei plecați, România înseamnă ”ACASĂ ”, iar acest cuvânt, dacă am gândi doar cu inima, conține iubire, suflet, dor, rădăcini. Din păcate, nu ne mai putem permite să luăm în calcul doar partea emotivă a fiecăruia dintre noi, pentru că realitatea începe să fie din ce în ce mai înăbușitoare și de multe ori ne sufocă sufletul și mintea.

Ce crezi că ar trebui schimbat în România pentru ca românii din diaspora să se întoarcă ?

O întrebare pe cât de ușoară, pe atât de grea. Nu știu, sincer, nu m-am gândit la treaba asta, e reîntoarcerii, cel puțin nu într-un viitor apropiat, însă, dacă aș fi forțată să iau o astfel de decizie, probabil , m-aș bucura să știu că România peste ani va arată altfel, iar schimbarea pentru un viitor se poate face doar într -un prezent.

Chiar dacă sunt plecată de mulți ani, contactul cu România nu l-am pierdut niciodată și mi-am focalizat mereu atenția pe ceea ce se întâmplă. Avem o grămadă de lipsuri, plecând de la lipsa de competență și pregătirea necesară a celor care ne conduc, până la caracterul și mentalitatea fiecăruia ca individ. Dacă nu recunoaștem că societatea romanească (în mare parte) este o societate bolnavă, ar însemna să ascundem mizeria sub preș, iar acest lucru nu ne face onoare și nici n-ar rezolva problemele.

Lipsa unei liste de priorități a ceea ce trebuie schimbat sau a ceea ce necesită atenție ne-a lipsit tot timpul. După părerea mea, o țară trebuie tot timpul asociată cu o ființă umană care se naște. Ce-i trebuie unui copil că să crească și să dezvolte normal? În primul rând sănătate, mai apoi educație, suport moral, etic, emotiv și nu în ultimul rând suport mental, care să se adapteze ușor la schimbări și cu atât mai mult să fie în stare să le accepte cu ușurință. Să fie dispus/ajutat/susuținut să contribuie și să-și dea aportul într -o societate din care el va face parte.

Dacă lucrurile astea nu există iar condițiile sunt total opuse și derizorii, copilul de astăzi va fi adultul ”bolnav” de mâine.

De un simț civic nu crezi că are nevoie?

Absolut, observăm zilnic lipsa cunoașterii îndatoririlor și drepturilor ca cetățeni. Atenția, interesul și lipsa de informație sunt acute. Majoritatea cred doar că li se cuvine și de aici se creează un întreg lanț de neplăceri. Nu putem da vina tot timpul pe clasa politică (niciodată nu ne va mulțumi pe toți), așa cum nu-i putem considera responsabili de tot ce se întâmplă DOAR pe cei care ne conduc, atât timp cât noi ca indivizi nu ne dăm aportul în niciun fel în ceea ce privește corectitudinea, onestitatea, respectul și nu doar.

Că nație, nu știm să respectăm, nu știm să apreciem, nu știm să fim empatici cu cei mai firavi ca noi, și ca să ne atingem propriile interese suntem în stare să călcăm pe cadavre. Vrem azi, acum, repede, bine și cu profit imediat, dar niciodată nu ne întrebăm dacă este tot timpul posibil ceea ce vrem sau ce riscăm dacă facem lucrul asta. Nu luăm niciodată în calcul efectul, iar toate lucrurile astea puse la un loc ne-au adus unde suntem. Dacă am lăsa de-o parte egoismul care ne caracterizează și dacă am încerca să fim mai torelanti și de ce nu, mai activi și mai interesați de tot ce se întâmplă în jurul nostru, eu cred că lucrurile s-ar putea schimba.

Crezi că mai există șansa schimbării?

De mai bine de 27 de ani ne luptăm cu aceleași probleme: sănătatea, educația, învățământul, legislația, corupția, infrastructura și lista poate continua. Ce facem ca nație? Avem puterea de a schimbă ceva? DA, avem!

Putem schimba generațiile care vin dându-le o atenție mărită celor care vin după noi. Am spus tot timpul că cea mai mare investiție pe care o poate face o țară este să acorde o atenție mărită copiilor/ tinerilor. Să le dea spațiu și să-i considere. Să le creeze condiții necesare și adecvate să se poate dezvolta că indivizi utili în viitorul apropiat. Să ia în calcul și să-i asculte pe cei care au trăit o bună parte din viață lor în alte țări și care sunt în fața noastră ani lumină. Să le proceseze ideile, să ia în calcul propuneri la nivel de proiecte și nu în ultimul rând să facă loc mentalității sănătoase cu care aceștia au crescut.

Generațiile părinților noștri, așa cum bine știm, au trăit îndoctrinate, așa cum la rândul lor, mulți dintre ei ne-au crescut pe noi, însă , vremurile alea ar trebui să apună, iar cei care încă mai cred că copiii noștri sunt obligați să crească la fel se înșală. Ar trebui să se dea la o parte și să accepte că vremurile s-au schimbat și continuă s-o facă.

(A.R.)