Gabriel Grama, artist plastic la Atena: ”Ţara de origine este ca o mamă. Nu o poţi înlocui niciodată cu alta”

APDA, 25 octombrie 2017 – Gabriel Grama s-a născut la Piatra Neamţ şi locuieşte în Atena din anul 2000, însă prima lui vizită a fost în anul 1999 pe când încă  era student în anul  V  în cadrul  Universităţii de arte George Enescu din Iaşi.

Artistul a povestit într-un interviu în exclusivitate pentru Agenția Diaspora Azi – APDA evoluția sa în cariera artistică iar în final a răspuns întrebării campaniei APDA: ”Ce credeţi că trebuie schimbat în România pentru că românii să se întoarcă în ţară?”

”Era visul meu din copilărie să vizitez Grecia. Îmi aduc aminte că în liceu studiasem aproape un an întreg arta antică grecească, aveam în minte imprimate parcă, sculpturile care aveam să le văd în realitate, mai apoi vizitând muzeele Atenei. Primul impact a fost dezamăgitor, mă refer la Atena contemporană. Ţin minte prima mea sosire în zona Gării Larisis, unde clădirile organizarea urbanistică, străzile fără trotuare  şi gunoaiele prezente la tot pasul m-au făcut să-mi revin din „visul antic.” Din fericire, vizita în centrul vechi şi urcarea la Acropole şi muzeu mi-au schimbat părerea.

Acum, după 17 ani de „neîntoarcere”acasă îmi dau seama că m-am obişnuit cu estetica locului. Cu gândul mersului acasă definitiv am trăit mulţi ani, mai ales în primii 7-8 ani. Sărind în prezent pot spune că sunt mulţumit şi împlinit din multe puncte de vedere. Voiam să devin profesor şi artist plastic şi visul s-a împlinit.   Din anul 2008 sunt artist plastic membru în Uniunea Artiştilor Plastici din Grecia (EETE) secţia sculptură, sucursala Atena. Sunt în paralel profesor de desen şi educaţie plastică în sistemul public elen.

Care au fost motivele pentru care aţi plecat din ţară?

De 17 ani mă aflu în Grecia unde am venit din curiozitate şi interes pentru arta antică grecească. În anul 2000 m-am angajat pentru prima dată la un atelier de decoraţii unde lucram ca pictor şi desenator-proiectant.  Eram încântat pentru că,  doar după 2 luni jumătate de la luarea licenţei deja lucram în domeniul meu pe un salariu  de neconceput la acea dată în ţară. Asta m-a ţinut pe loc , am început să cunosc greci interesaţi de artă, în special de artă bizantină.

Cum a evoluat cariera artistică în Grecia?

Am început să pictez foarte multe icoane  care la acea vreme erau la mare căutare.  În timp, din dorinţa de a mă detaşată şi dezvolta ca artist cu un stil propriu mi-am recunoscut studiile, am dat examenele necesare şi astfel am intrat şi în Uniunea Artiştilor, iar mai apoi în învăţământul elen. Au apărut şi primele  expoziţii , întâi de grup şi mai apoi ,prima, personală, în anul 2009  la o galerie din Atena. De atunci am şase personale, nenumărate expoziţii de grup în Grecia şi străinătate, tabere de creaţie în Creta, România, Suedia,  Italia, Moldova, India etc.

Cu ce probleme v-aţi confruntat aici ?

La început au fost problemele cele mai mari, atunci când am aflat cine suntem şi ce renume avem în Grecia. Eram tânăr şi aerian …învăţat cu burse şi olimpiade de artă în România. Am  simţit că aici trebuie să lupt şi cu imaginea de grup sau categoria de român, era ca şi cum începeam un meci de fotbal cu 0-3 în în minutul 1. Sensibil şi supărat la început de felul cum se purtau, nu neapărat cu mine ci la auzul ţării de unde veneam…m-am ambiţionat şi mai mult. Tot timpul am vrut să demonstrez că şcolile şi educaţia noastră nu sunt  cu nimic mai prejos.

Probabil şi de acolo energia cu care lucrez şi muncesc în fiecare zi de parcă ar fi ultima. Pentru că vorbeam de prezentări şi expoziţii. Ultima mea personală în octombrie 2016 am avut-o în Florenţa, patria renaşterii, un loc în care probabil orice artist şi-ar dori să expună .

Ce credeţi că trebuie schimbat în România pentru că românii să se întoarcă în ţară ?

Salariile. Totul porneşte de la bani. Discrepanţele sunt enorme iar marea masă a populaţiei este oglinda nivelului de trăi. Ce folos că unii care se ocupă spre exemplu cu IT câştigă la nivel european dacă lumea simplă este nevoită să trăiască cu 200 de euro?

Se fac paşi importanţi în ultimii ani dar nu cred că prindem noi marile salturi economice de nivel european. Mai apoi concepţiile, metehnele şi sechelele trecutului  sper se schimbe în timp.

Ţară de origine este ca o mamă. Nu o poţi înlocui niciodată cu alta. Cine cunoaşte activitatea şi lucrările mele ştie cât de mult am pictat tradiţiile şi amintirile din România. Nu ştiu când  şi dacă mă voi întoarce definitiv acasă. Urmăresc cu interes evoluţia economică, dar şi politică din ţară şi sunt încântat de progresele înregistrate.

Noi vom ajută cu ce putem  la imaginea României, dar şi în cazul unei eventuale reveniri. Cu toţii suntem ambasadori şi trebuie să ne respectăm imaginea . A noastră şi a ţării.

Daniela Popescu, Atena