Exclusiv, interviu cu Dumitru-Dorin Prunariu, în orașul lui Hermann Oberth: De la zborul cosmic la zborul albinelor

APDA, 27 octombrie 2018 – Motto: “Nu mai suntem dispuşi să acceptăm graniţele atmosferei terestre drept graniţe ale existenţei umane.” – Hermann Oberth

Într-o superbă după-amiază de toamnă, peste ani, am avut ocazia să mă reîntâlnesc cu o personalitate care nu mai are nevoie de nicio prezentare: generalul-locotenent (r) dr.ing. Dumitru-Dorin Prunariu. Domnia sa a efectuat, însoţit de soţie, doamna ambasador Crina Prunariu, o scurtă vizită la Feucht. Cu această ocazie, am realizat un interviu.

foto: jurnalistul Nick Langa, împreună cu Dumitru-Dorin Prunariu (dreapta)

Nick Langa (N.L): Bine ati revenit în Feucht! După câţi ani sunteţi, din nou, oaspetele micii noastre localităţi?

Dumitru-Dorin Prunariu (D.P): Am fost de mai multe ori oaspetele lui Hermann Oberth, la Feucht și îmi aduc aminte cu multă plăcere de întrevederile noastre private și de elementele normale, omenești ale interacțiunii noastre, lucruri care acum sunt considerate că aparținând istoriei. Îi sunt recunoscător lui Hans Barth, principalul biograf al lui Oberth, pentru facilitarea contactului nostru. Ultima dată am fost la Feucht la aniversarea a 100 de ani de la nașterea savantului, în 1994.

N.L: Aţi avut ocazia să întâlniţi două figuri legendare ale aviaţiei şi astronauticii româneşti: Henri Coandă şi Hermann Oberth. Despre întâlnirea cu Henri Coandă, inventatorul primului avion cu reacţie, declaraţi într-un interviu că v-a motivat să urmaţi cursurile Facultăţii de aeronave din Bucureşti. La vremea respectivă eraţi un june braşovean pasionat de aeromodelism.

Peste ani, la scurt timp după ce aţi îmbrăţişat Cosmosul, efectuând zborul cosmic, îl cunoşteaţi şi pe “Părintele zborului cosmic”, genialul savant Hermann Oberth, originar din România.

Ce a însemnat pentru dumneavoastră prietenia care v-a legat de Hermann Oberth, din punct de vedere profesional, dar şi personal?

D.PAm fost întotdeauna atras de cer, mai mult decât de pământ sau de apă. Am construit aeromodele, rachetomodele și în contextul unui concurs național de creație tehnico-științifică organizat pentru elevi la București am fost vizitați la standul nostru și de savantul Henri Coandă. A fost imposibil ca prezența lui să nu lase urme în determinarea pasionaților de zbor de a-și urma visul.

foto: iunie 1989, Hermann Oberth împreună cu Dumitru-Dorin Prunariu în Feucht (fotografie din arhiva personală a lui D.D. Prunariu)

Hermann Oberth, ca și Henri Coandă, intrase demult în istorie când l-am cunoscut. Opera lui de pionierat influențase demult tehnica de realizare a rachetelor cosmice și contribuise determinant la definirea navigației spațiale. Eu am fost beneficiarul utilizării unei astfel de tehnologii mult perfecționată și adaptată sfârșitului de secol 20.

foto: Kaluga, 24 septembrie 1982, nepotul lui Konstantin Țiolkovski, H. Oberth, Dumitru-Dorin Prunariu și B. Raushenbakh (fotografie din arhiva personală a lui D.D. Prunariu)

Întâlnirea cu Hermann Oberth a reprezentat contactul direct cu un colos al științei și tehnicii în domeniul meu de activitate, ceea ce îți dă un sentiment măreț că aparții și tu istoriei universale a acestui domeniu.

În particular, Hermann Oberth, ca orice mare personalitate intrată demult în istorie, era un om candid, de o modestie neașteptată, gospodar și deschis către oricine îl aborda. Nu odată l-am văzut în grădina proprie, adunând cu grebla frunzele căzute din copaci și făcând ordine, cum i-a plăcut să facă din tinerețe, în gospodăria proprie.

 

N.L: Am avut onoarea şi bucuria de a trece, alături de dumneavoastră, pragul Muzeului “Hermann Oberth” şi a casei  în care a trăit, până în ultima clipă a vieţii, savantul. Puteţi rememora, pentru cititorii noştri, o întâmplare petrecută alături de Hermann Oberth?

D.P: Cea mai impresionantă amintire este legată de momentul în care l-am întâlnit prima dată pe Hermann Oberth, în 1982, la Moscova, la conferința internațională dedicată aniversării a 25 de ani de la lansarea primului satelit artificial al Pământului. Pe fondul unei rumori tot mai mari în sala de conferințe, după ce am povestit despre Oberth că e născut la Sibiu și o mare parte a operei sale științifice a fost creată pe teritoriul României, Oberth însuși a urcat pe scenă și mi-a spus în românește: “Mulțumesc, domnule căpitan!” (eram în uniformă de căpitan al aviației militare române). Publicul a amuțit și a înțeles imediat că ce povestisem eu reprezenta adevărul curat. Peste doi ani, într-o cuprinzătoare enciclopedie a activităților spațiale publicată la Moscova, pentru prima dată se pomenea despre faptul că “savantul german” Hermann Oberth s-a născut la Sibiu, pe teritoriul României și a lucrat mulți ani aici.

Sunt multe amintiri legate de interacțiunea mea directă cu Hermann Oberth. Nu o dată am stat împreună la masă în sufrageria casei sale, locul lui fiind întotdeauna în capul mesei. Apoi, pe verandă, am analizat albumele de familie ale domniei sale și la unele fotografii am primit explicații pe care nu le-aș fi putut găsi în nici o carte. Hans Barth ne asista de cele mai multe ori pentru a facilita comunicarea acolo unde Oberth avea probleme de exprimare în limba română. Trecuseră, totuși, 50 de ani de când părăsise România și nu mai vorbise curent românește.

N.L: Cu ani în urmă, stând de vorbă cu dumneavoastră în sufrageria locuinţei din Bucureşti, îmi spuneaţi că în 1989, cu ocazia vizitei la Hermann Oberth, aţi realizat un mic film de amator. Se întâmpla cu aproximativ 6 luni înainte de dispariţia savantului. Vom avea vreodată ocazia să vedem acest film-document pe micile noastre ecrane?

D.P: Acea filmare de amator a fost realizată exact cu 6 luni înainte de trecerea în neființă a savantului. Era în 28 iunie 1989. Voi pune cu plăcere filmul la dispoziția Muzeului “Hermann Oberth” din Feucht.

N.L: Pe 30 septembrie a.c. aţi fost distins la Bremen, Germania, de Academia Internaţională de Astronautică, pentru contribuţii semnificative şi de durată aduse la progresul ştiinţelor astronautice. Care este activitatea dumneavoastră în cadrul organismelor internaţionale care se ocupă de spaţiul cosmic?

D.P:  Activitatea mea internațională s-a diversificat mult de-a lungul anilor. De la reprezentarea României în cadrul Comitetului ONU pentru Explorarea Pașnică a Spațiului Extraatmosferic, unde am fost, în două rânduri, președinte al comitetului, la implicarea în activitatea unicei asociații profesionale a astronauților și cosmonauților din toată lumea, Asociația Exploratorilor Spațiului Cosmic, unde am fost președintele acesteia în perioada 2011-2014, fiind, de asemenea, pentru 6 ani și președintele filialei europene a asociației, la membru în consiliul de administrație al Academiei Internaționale de Astronautică, la implicarea în conducerea Fundației Asteroid, înregistrată la Luxemburg, în calitate de vice-președinte al Consiliului de administrație, apoi expert în cadrul Asociației “Moon Village” înregistrată la Viena și altele care ar umple, poate, câteva pagini.

N.L: Am avut onoarea de a vă avea oaspete, împreună cu soţia, doamna ambasador Crina Prunariu, în muzeul în care activez, Zeidel Museum sau Muzeul Apiculturii din Feucht. Aţi descoperit asemănări între apicultura existentă pe teritoriul României şi cea din Germania?

D.P: Nu m-am ocupat niciodată de apicultură, Muzeul Apiculturii din Feucht fiind primul muzeu de acest fel vizitat. Este impresionant să afli cum a evoluat această activitate și ce importante sunt albinele pentru viața și sănătatea noastră. Mi-am adus cu această ocazie aminte cum, în copilărie, colindam cu bunicul meu prin păduri, în Banat, pentru a găsi stupi sălbatici și a le colecta mierea. Bunicul utiliza o serie de proceduri pentru a descoperii stupii, pentru a înlătura albinele, pentru a lua mierea și a o transporta acasă. Acele proceduri, tehnici, sunt foarte asemanantoare cu cele descrise în muzeu ca fiind aplicate cu decenii, chiar secole în urmă și în alte zone ale lumii.

N.L: De curând, Ministrul-preşedinte al landului Bavaria, Dr. Marcus Söder , a lansat, cu ocazia campaniei electorale pentru alegerile la nivel de land, care au avut loc pe 14 octombrie a.c., Programul “Bavaria One”,  ca parte a programului de guvernare a CSU (Uniunea Creştin-Socială din Bavaria). Scopul acestui program este transformarea landului Bavaria într-un pol al cercetării aero-spaţiale la nivel mondial, Universităţii Tehnice din Mȕnchen revenindu-i un rol important. Acest program este preconizat să aibă un buget de 700 milioane de Euro. Unul dintre obiectivele Universităţii Tehnice din Mȕnchen ar fi şi colaborarea cu universităţi similare europene. Prin funcţia şi prestigiul de care vă bucuraţi în cadrul organismelor internaţionale de specialitate, dacă acest program se va materializa, vă veţi implica în crearea de punţi de colaborare între mediul academic românesc (de exemplu, Universitatea de Vest din Timişoara, Facultatea de Aeronave din Bucureşti) şi Universitatea Tehnică din Mȕnchen?

D.P: Dacă se va ivi ocazia, o voi face cu plăcere. Dezvoltarea științei și tehnologiei, noi investiții în acest domeniu de mare viitor, ar trebui să se afle pe agenda oricărui partid politic din orice țară care are pretenții de țară dezvoltată.

N.L: Care sunt şansele ca, pe viitor, un alt român să poată efectua un zbor cosmic?

D.P: România este membru plin al Agenției Spațiale Europene. În acest context, avem dreptul de  a participa la noi selecții de candidați cosmonauți europeni. Așteptăm cu interes o nouă oportunitate în acest sens.

N.L: În încheiere, v-aş ruga să adresaţi câteva cuvinte cititorilor.

D.P: Un gând bun și succes în viața personală și activitatea profesională a cititorilor ziarului dumneavoastră.  Fie ca viață acestora să fie aureolată de scopuri nobile și benefice.

N.L: Vă multumesc pentru timpul acordat realizării acestui interviu şi vă doresc să mai aveţi ocazia să îmbrăţişaţi, încă o dată, Cosmosul, exact ca în 1981.

În încheiere, aş dori să îi mulţumesc domnului Robert Adams, vice-preşedintele Muzeului ”Hermann Oberth” pentru organizarea acestei întâlniri de la Feucht.

Nick Langa

Feucht, Germania