«Eu, personal, nu am așteptat minuni de la Canada, eu am vrut mai întâi să-i dau Canadei ceva până să-i cer»

APDA, 6 aprilie 2018 – Născută în Ploiești acum 50 de ani și emigrată în Canada de 15 ani, Gabriela Covaci a făcut parte din prima echipă McDonald`s din România, a schimbat mai multe domenii de activitate, iar azi este consultant de carieră la Colegiul Mohawk din Hamilton pentru cei care doresc să-și găsească drumul profesional. A fost nominalizată și premiată printre primii 25 de imigranți din Canada, pentru că de când locuiește acolo s-a implicat în numeroase acțiuni de voluntariat fiind premiată pentru contribuția ei la îmbunătățirea comunității: Mohawk College Community Award (octombrie 2010), Volunteer Hamilton – Community Builder Award (aprilie 2015) și Absolutely Fabulous Women over 40 – Community Award (februarie 2016). Recent a organizat cel mai de amploare eveniment din diaspora română din Canada „Sărbătorim! 50 de ani din 150! Împreună”.

Cum a reușit să facă și cum face atâtea lucruri într-o țară străină, pe lângă serviciu, casă și familie, ne spune chiar ea, o adevărată forță care catalizează alte forțe benefice.

Mai întâi mi-a povestit cum a plecat în Canada. A luat această decizie cu soțul și au emigrat împreună cu băiatul de 11 ani atunci, iar ea era însărcinată cu al doilea copil, pe care l-a născut pe tărâm canadian. Simțeau că în România nu aveau perspective, iar plecarea părea o variantă care să le dea mai multe șanse de a mai putea face ceva cu viața lor cât erau încă tineri.

Cum a fost adaptarea peste ocean? „Eu, personal, nu am așteptat minuni de la Canada, eu am vrut mai întâi să-i dau Canadei ceva până să-i cer. Ea deja mi-a dat libertatea și cetățenia, acum era rândul meu. De acomodat, am făcut-o într-o secundă, din trei motive: eu îi trăsesem pe toți după mine, să iau din presiunea, de pe umerii soțului și, în al treilea rând, trebuia să reușesc și asta trebuia să se întâmple IERI! Bariere sunt și în țara în care te-ai născut, important este să vezi unde le este butonul de deschidere. Sunt extrem de multe lucruri pe care nu le știi, acum poate este mai simplu decât acum 15 ani, că totul este atât de mulat pe informație. Atunci nu erau decât forumuri și foarte puțină informație oficială. Când înveți făcând, cum zic canadienii, nu este așa ușor. Dar lucrurile se aranjează, nu trebuie să disperi, și trebuie să vezi partea plină a paharului mereu.”, a declarat ea pentru blogul dupa35.com.

Mai întâi a lucrat ca asistent manager într-un restaurant, cu un salariu minim. A apelat la un consultant de carieră român care i-a dat niște puncte orientative în privința carierei, apoi a lucrat în marketing, ca trainer, a obținut mai multe certificări și a studiat consilierea în carieră la Colegiul Mohawk din Hamilton, unde a și rămas să lucreze ca și consultant de angajare. În paralel, Gabriela a avut și are o intensă activitate de voluntariat, foarte apreciată în rândul comunității canadiene și care i-a adus premii importante.

Gabriela Covaci deține un master în educație la Universitatea din Michigan și este consultant de carieră, iar în urmă cu 11 ani a înființat organizația non-profit RoCaTeach, care oferă evenimente și diverse programe pentru copiii proveniți din familii multiculturale.

Așadar, Gabriela are un job, face voluntariat, are o familie, doi copii de crescut, sigur că am întrebat-o cum reușește să facă toate acestea. „Cheia succcesului este simplă: dacă ai în jurul tău două ingrediente de bază ca susținători: familia și comunitatea, ziua ta devine atunci de 40 de ore! Întrebări de genul CUM POțI, CâTE ORE ARE ZIUA TA, CUM DE REUȘEȘTI SĂ FACI CE FACI le tot aud de 15 ani. Poți să faci orice dacă vrei, dacă nu vrei, atunci găsești scuze, nu că nu ai putea să faci! Ziua mea are fix 24 de ore. Trei ani de zile cât am făcut masteratul, aveam școală, serviciu și lucram și jumătate de normă ca profesor, și nu am oprit motoarele deloc! Am reușit cu o medie de 4.2 ore dormite să fac totul așa cum am dorit și să termin si un GPA (medie) de invidiat! Cât despre cum reușesc, eu cred în ce fac și, dacă mă apuc de ceva, sunt trup și suflet acolo. Eu nu fac lucruri cu jumătate de implicare și de aceea ies, pentru că pozitiv atrage pozitiv în aceste cazuri. Eu nu încerc să-i schimb pe cei care nu cred în mine, mă uit mereu la ce fac, ce inițiez, câte vieți am schimbat și mai ales cred că am creat un val de exemple că se poate lucra în echipă și că numai echipa aduce succesul.”

Corina Ozon