Meniu principal

Despre „Jandarmul român”, propagandă și lipsa de discernământ

Există un film sovietic produs de Moldova Film prin anii 60 despre cum jandarmii români băteau pe moldoveni în timpul „ocupației burghezo-moșierești”. Nouăzeci și nouă la sută dintre moldovenii, relativ recenți de altfel, între 40-60 de ani, în sensul în care n-au apucat „ocupația” românească, ce trăiesc cu mituri despre bătaia jandarmului român, spun asta pentru că s-au uitat la acel film. Garantez 100%. În afara celor care proliferează genul ăsta de prostii din ticăloșie, restul o fac pentru că au vazut kino-ul.

De ce spun asta. E o scenă în film pe care o relatează toți ca fiind reală, că cică întâmplându-se în realitate: un șef de post de jandarmi își bate joc de sătenii moldoveni, punându-i să se căciulească în fața chipiului de jandarm agățat în vârful unui băț.

Ce, nu stiți cum ne umileau? Ne puneau să dăm bună ziua unei șepci în vârf de băț și râdeau de noi”.

Asta vorbește despre câteva lucruri: capacitatea propagandei de a prosti, de a te lipsi de discernământ; pe baza prostiei și a lipsei de discernământ instalate, capacitatea propagandei de a transcende.

Omul nu mai știe, nu mai înțelege – e adevăr sau poveste. Granițele au fost blurate. El traăește cu un sentiment absolut că așa a fost. Pe bune. Că scena din film e de fapt realitate.

Și asta dă un aer cel puțin caraghios, dacă nu surrealist, oricărei „discuții” cu oameni afectați în acest sens de propagandă. Nu pentru că nu au existat abuzuri de tot felul în România interbelică sau că acestea nu pot fi recunoscute. Ci pentru că nu (mai) este posibil discernământul, mintea nu mai funcționeaza cum trebuie, lucrurile și realitățile nu mai pot fi supuse gândirii, cântăririi, judecății, comparației, nuanței când o scenă de film rulată incontinent se substitue realității.

Ce, nu țineti minte când ne puneau să ne căciulim în fața unui băț?!” Și gata. E scurtcircuit. Îi spui că e scenă de film. Nu, și gata. Așa a fost. „Și la urma urmei ce dacă e scenă de film? Filmul a reprodus cum a fost.” Da, dar e film de propagandă, sovietic. „Și ce dacă? Eu chiar țin minte de la tata că nu era chiar așa de rău în URSS. Azi ce? Magazinele pline, da n-ai bani să cumperi nica”.

Și s-a terminat discuția.

(Foto: Aleksandr N. Krupensky, autorul mitului „șapca jandarmului român salutată de basarabeni” în 1919.)

Marcela Țușcă

  •  
  •  
  •  
  •  
  •  


Lasă un răspuns