De ce nu are România nevoie de un Minister al Turismului?

APDA, 23 ianuarie 2018 – Căderea guvernului Tudose a readus în prim plan problemă găsirii unui ministru al turismului, dacă nu vizionar, măcar lipsit de ochelarii de cal și limba de lemn din dotare. Este, mai mult decât oricând, nevoie de un ministru care să știe de unde venim, unde ne aflăm și unde ar trebui să ajungem. De ani de zile turismul românesc se mișcă după cum bate vântul sau, altfel spus, pompieristic. Ar fi timpul ca Ministerul Turismului să fie condus de cineva care știe unde trebuie să ajungem pe termen scurt, mediu și lung și, foarte important, să știe că nu vântul, ci cârma este cea care stabilește direcția, așa cum spune o veche zicală chinezească. Asta pentru că turismul românesc trăiește adevărată dramă a “frumoasei din pădurea adormită”, care încă își mai așteaptă prințul salvator. Dar, la noi, unde viața bate filmul mai rău decât în poveste, sărmana “prințesă adormită” a rămas fără pădurea ei fermecată, care, ca multe alte păduri de pe la noi, a fost barbar tăiată, astfel încât, mi-e teamă că prințul nici n-ar ști unde s-o caute. Desigur, presupunând că partidul chiar ar vrea și ști să nominalizeze prințul capabil să găsească și să resusciteze frumoasă prințesă. Dar, sincer să fiu, am încetat să mai sper în minuni. Măcar de ar fi să mă înșel de această dată!   Așadar, vă întreb dacă mai avem nevoie de un minister al turismului? Unii, prea adânc îngropați în lecturarea datelor furnizate de INSSE sau mai neîncrezători din fire, sunt convinși că nu prea avem turism de incoming. Alții, mai aproape de cazanul în care se fierbe ciorba pentru străinii care ne vizitează țara, susțin că avem mult mai mulți turiști decât reușim noi să numărăm oficial. Mai sunt și unii, dintre cei care, profitând de faptul că i-a cadorisit viața cu o dugheană taman în centrul capitalei, își beau cafeaua în ușa localului, așteptând “să mai cada” niscaiva mușterii la drum de seară, porniți prin lume fără rezervare. Ca marketeri profesioniști “care sunt”, afundați în analiza profundă a traficului turistic, a trendului și cererii de servicii și produse turistice de pe piața turistică internațional, aceștia, bătându-se mulțumiți pe burdihanul cu grijă crescut, ca un semn al bunăstării generate de mintea lor cu neuronii aflați în călduri, afirmă, docți, că turismul merge și așa, adică, oricum.   Adevărul este că, în oricare din situațiile de mai sus, un minister al turismului ar fi necesar. Dacă turismul nu merge, ministerul ar avea rolul să-l pună pe picioare. Dacă merge bine, dar cu anumite lipsuri, să-l îmbunătățească și să-l eficientizeze. Dacă merge oricum, să-l facă să meargă cum trebuie, în interesul și înțelesul tuturor, al celor implicați direct sau indirect în turism dar și al întregii populații, așa cum se întâmplă în țările în care turismul este factor de creștere. Viitorul vine cu viteză spre noi, tehnologia duce omenirea la permanente înnoiri, indivizii și societățile se schimbă într-un ritm nemaintalnit, Trăim într-o lume globalizată și involuntar angajată, nu în schimbări profunde, ci într-un amplu și, parțial înfricoșător, proces de transformare ireversibilă.
Citește mai mult la: https://www.profit.ro/opinii/de-ce-nu-are-romania-nevoie-de-un-minister-al-turismului-17637740