«Când am pășit pe pământ american, m-am simțit ca „acasă”, cu toate că în jurul meu se afla un mare necunoscut»

VLUU L200 / Samsung L200

APDA, 07 mai 2018 – În America și-a realizat visele, inclusiv cel de a fonda un ziar în limba română. Lucian Oprea, directorul publicației „Gândacul de Colorado”, apărut în 2001, este nominalizat pentru premiile de excelență acordate în cadrul celei de-a doua ediții a campaniei Occidentul Românesc „Noi susținem excelența!”. „Occidentul Românesc”, publicație care apare în Spania, a realizat un interviu cu Lucian Oprea, în care acesta explică că în spatele visului american stă foarte multă muncă! Dar cel puțin acolo, dacă muncești, poți realiza multe.

A plecat în Statele Unite ale Americii cu o viză de student și a decis să joace totul pe o carte și să rămână acolo. După 18 ani, Lucian Oprea consideră că și-a împlinit visul american. Tot acolo a reușit să își împlinească și un vis născut în România, acela de a înființa o publicație. Dedicat românilor din SUA, dar și de pretutindeni, „Gândacul de Colorado”, fondat și administrat de el, a apărut în anul 2001, întâi pe coli scoase la imprimantă, apoi tipărit și online (www.gandaculdecoloraro.com).

«Am ajuns în Statele Unite cu o viză de student (J1), primind, printr-un interviu luat prin intermediul telefonului, o slujbă într-o tabără de copii din statul Colorado. În momentul primirii vizei eram student în anul I la masteratul de Studii Americane din cadrul Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca. În același timp, lucram pentru Primăria Cluj, pentru un salariu derizoriu. La aflarea veștii că voi lua drumul Americii, aveam de luat niște decizii vitale pentru viitorul meu și am hotărât să risc plecarea definitivă din țară, renunțând, astfel, la tot ce aveam acolo (nu multe, din punct de vedere financiar), inclusiv la studiile anului II din cadrul masteratului. Am adunat tot ce credeam eu că am mai de valoare, am pus totul într-un rucsac și o geantă și am spus „la revedere” României. De la serviciu mi s-a făcut cadou un steag românesc pe care îl am și azi. Când am pășit pe pământ american, ceva îmi spunea să mă simt deja ca „acasă”, cu toate că în jurul meu se afla un mare necunoscut. Dorința de a-mi împlini visul american și a risca în a pierde totul m-a convins să nu mă mai întorc în România.»

Ai reușit să profesezi ca jurnalist în SUA (înainte de apariția „Gândacului”) sau te-ai orientat către alte meserii?

«În America a fost greu la început să mă orientez către meseria mea de bază. Am lucrat ca „au pair”, ajutând un copil în cărucior cu rotile timp de un an, apoi ca barman și după doar doi ani ca manager la una dintre cele mai vechi berării din statul Colorado. Ziarul a fost și întotdeauna va fi mai mult un hobby, pentru că nu aș fi putut supraviețui din câștigurile aduse de acesta.

Înțeleg că „Gândacul de Colorado” a apărut dintr-un vis al tău, de a avea un ziar, un vis pe care l-ai transformat în realitate pe tărâmul american. Crezi că ai fi putut să îți îndeplinești acest vis și în România, dacă ai fi rămas în țară?

«În România, chiar și la ora actuală, visele sunt făcute din hârtie. Persoanele cu idei sunt împinse spre alte zări, spre locuri unde ideile prind contur, se îmbină, se îndeplinesc. Visele în România nu se îndeplinesc decât dacă ai o sursă de bani sau noroc cu carul. Acum aproape 18 de ani, când încă mă aflam în România, visele mele existau, doar că erau ceva de domeniul fantasticului! Plecarea mea spre America a început să îmi creeze un imbold pe care nu îl mai trăisem vreodată. La un an și jumătate de la sosirea mea în America, a început călătoria „Gândacului de Colorado” pe drumurile presei româno-americane.»

Cum a evoluat, în timp, „Gândacul de Colorado”? Cum a pornit, cum ai găsit colaboratori, cum l-ai făcut cunoscut? Care sunt planurile de viitor pentru el?

„Gândacul de Colorado” este un termen care în Dicționarul Explicativ al Limbii Române indică o insectă din ordinul coleopterelor, din familia chrysomelidelor, amplu răspândită la nivel mondial, asociată cu locurile de cultură și de depozitare a cartofilor, asupra cărora acționează ca un dăunător. Originea acestui gândac este neclară, dar se pare că provine din sud-vestul Americii de Nord (din statul american Colorado și din Mexic). În 1877, gândacul de Colorado a fost descoperit pe terenurile cultivate cu cartofi din Germania, dar a fost eradicat în cele din urmă. Când am pășit pe tărâmul statului american Colorado, acum aproape 18 ani, mă gândeam că, dacă va fi vreodată să am un ziar sau o publicație pe care să o conduc, să o intitulez în acest fel, poate cu dorința de a schimba înțelesul termenului.

Ziarul a pornit mai mult dintr-o „joacă”, după ce am cunoscut mai multe familii de origine română stabilite aici, dorind să le țin la curent cu ce se întâmpla în jur. Din primul meu salariu mai consistent mi-am cumpărat o imprimantă pe care am prețuit-o ca pe cel mai valoros lucru al meu. În decembrie 2001 am scos pe o coală A4, față-verso, prima ediție a ziarului, de care, sincer, am fost extrem de mândru. Am împăturit-o în trei și am trimis-o prin poștă celor câteva zeci de familii de români din Colorado, ale căror adrese poștale le obținusem prin intermediul unei prietene. În doar câteva luni de la apariția primului număr am ajuns să tipăresc pe patru coli A4, apoi opt și în cele din urmă pe 16, fapt ce m-a determinat să intru în tipografie. Menționez că aproape toate costurile financiare le-am suportat din buzunarul meu. Cele câteva abonamente plătite și unele reclame m-au determinat să merg înainte. În anul 2005 am tipărit primul număr de ziar pe hârtie tipografică.

Colaboratorii au venit pe parcurs. Lucrând în domeniul presei în orașul meu universitar (Cluj-Napoca), am cunoscut o mulțime de ziariști talentați cărora le-am prețuit prietenia de-a lungul anilor și care m-au ajutat în toată istoria „Gândacului de Colorado” să păstrez o linie decentă, curată, obiectivă a articolelor publicate. Din păcate, în anul 2013, din cauza măririi prețurilor din tipografie, am încetat să mai tipăresc ziarul, păstrându-l exclusiv online. Dar pe viitor, dacă se ivesc alte oportunități de a investi în ediția tipărită a ziarului, nu este exclusă reapariția lui în format tipărit.»

Interviul complet AICI