Camelia Andrei, carte publicată în Italia despre perioada ceaușistă. ”Vorbesc despre comunism, dar văzut prin ochii mei de copil.”

APDA, 26 octombrie 2017 – În urmă cu 22 ani, Camelia Andrei a venit în Italia pentru a studia economia la Universitatea din Bologna. A intrat în contact cu problemele imigrantului în diferite perioade, ca extracomunitar, ca student, ca angajat, apoi ca cetăţean comunitar.

Acum a scris o carte despre perioada comunistă. “Cartea L’Età dell’Oro e dei Tulipani este autobiografică şi vorbeşte despre comunism dar văzut prin ochii mei de copil.” ne-a spus ea. Faptul că volumul a fost publicat şi promovat în librăriile de la Feltrinelli, în toată Italia, e un semn de calitate.

Camelia Andrei s-a născut la Buzău în 1972. Din august 1995, până în septembrie anul trecut, a locuit în Italia, la Riccione. De acolo s-a transferat cu familia în UK, în North Yorkshire, într-un mic orăşel între York şi Leeds, urmând originile soţului, englez după mamă, italian după tata. «Am venit exact pe 10 august 1995.

M-am înscris prin intermediul Institutului Italian de Cultură din Bucureşti la Facultatea de Economia Turismului de la Universitatea din Bologna. În septembrie, la puţin timp după sosire, am susţinut examenele de limbă şi de cultura generală, în urma cărora am fost promovată şi admisă. Facultatea avea sediul la Rimini, aşadar acolo am locuit pentru următorii 10 ani, devenind cum îmi spuneau colegii “romagnola”.», ne-a povestit Camelia.

Ideea cărţii

“Epoca de aur” a fost subiectul cărţii Cameliei, dar privită din ochii unui copil care s-a intersectat cu acea perioadă. «Ideea de a scrie o carte mi-a venit deja din timpul facultăţii. Pe vremea aceea mă limitam să povestesc colegilor povestiri din Epoca de Aur. Cu cât le povesteam, cu atât îmi cereau să le povestesc mai mult. M-au încurajat să pun într-o zi negru pe alb tot ce-mi amintesc din copilăria mea de pe vremea lui Ceauşescu.

Am rugat-o pe Camelia Andrei să ne vorbească despre cartea ei. «Cartea L’Età dell’Oro e dei Tulipani este autobiografică şi vorbeşte despre comunism, dar văzut prin ochii mei de copil. Începe cu cele mai vechi amintiri, primele de fapt şi se termină odată cu venirea Revoluţiei în ’89. Din povestirile mele reiese viaţa economică, socială şi politică de pe atunci. Sunt povestiri scurte, scrise de cele mai multe ori în cheie comică dar pentru cine nu a trăit cu noi acea perioadă, sunt poveşti triste şi curioase.

Multe persone care au citit cartea mi-au confirmat faptul că nu-şi imaginau că situaţia în România era atât de gravă. Televiziunea italiană vorbea foarte puţin despre România şi prea puţine ştiri reuşeau să se strecoare. Italienii ne subevaluează de multe ori şi ni se adresează cu superioritate şi datorită faptului că ştiu prea puţin despre noi.

Ce crezi că ar trebui schimbat în România acum, pentru ca românii să se întoarcă acasă?

Eu cred că în România ar trebui schimbate multe lucruri! Dacă lucrurile “merg bine” pentru toți atunci vor fi apreciate pretutindeni, inclusiv în Diaspora.

Dar să nu uităm câteva aspecte: oamenii ăștia din diaspora au plecat din țară, acolo unde învățământul funcționează, unde sistemul sanitar este decent (în România medicii încă primesc “cadouri” de la săraci), unde există o rețea sociala, unde este infrastructură și nu faci 100 de km în câteva ore…

(A.R.)